Zvonuri si scenarii politice

Dintotdeauna pe “piata” politica au fost lansate zvonuri sau diverse scenarii. Unele s-au confirmat, altele nu.
Iata cateva care circula zilele acestea :

1. Despre “afacerile” lui Mircea Basescu se stia inca din 2009. Documentat si monitorizat. Un scenariu este ca Traian Basescu, desi ar fi putut lesne acoperi scandalul declansat saptamana trecuta si care a dus la arestarea fratelui sau, l-a lasat – la fel ca in cazul afacerii Nana – sa explodeze.
Motivele ar fi doua :
– prefera ca aceste scandaluri sa se consume pe timpul mandatului sau, cand detine toate parghiile pentru a le gestiona, minimizand pagubele. Neregulile s-ar fi aflat oricum, dar una e sa le “managerieze” presedintele si alta e sa le infrunte cetateanul Traian Basescu
– sacrificandu-si propriul frate obtine pretextul ideal pentru un val de arestari fara precedent, mergand pana in varful clasei politice, fara a mai declansa reactii negative sau acuzatii de partizanat din partea populatiei/politicienilor.

2. Traian Basescu, ajutat de liderii opozitiei, va forta in toamna caderea guvernului Ponta si implicarea acestuia intr-un scandal de coruptie.

3. Basescu isi pregateste reintrarea in politica la varf prin ocuparea, la cel mult sase luni dupa alegeri, a postului de premier.

Vom vedea in urmatoarele luni daca cele de mai sus se confirma sau raman la stadiul de zvonuri.

(Articol publicat pe site-ul stiripesurse.ro)

Candidatii passo doble

Putina lume stie ca, inca din 2009 – imediat dupa castigarea celui de-al doilea mandat de catre Traian Basescu – in unele cercuri era promovata/sugerata ideea sustinerii de catre PSD a lui Cristian Diaconescu la prezidentialele din 2014. Asta in pofida faptului ca, vorba unui sociolog celebru, “Diaconescu trebuie sa vina cu procente de acasa, ca altfel iese pe minus”. Sugestia se baza pe faptul ca Diaconescu, fiind un personaj influentabil si nehotarat, va fi blocat in propria-i inconsecventa si lipsa de determinare, ceea ce va permite tuturor partidelor sa-si vada de treaba linistite.
Alt lucru putin cunoscut este acela ca despre un candidat “neamt” se vorbea inca din 2010, unii cautand si testand diverse formule inca de pe atunci.
Acum, in 2014, avem si candidatul “neamt”, in persoana lui Iohannis, dar si pe Cristian Diaconescu. Ambii sunt intr-un fel sau altul creatia PSD – Diaconescu provenind din randul social-democratilor, iar Iohannis fiind promovat la nivel national in 2009, de catre Geoana – ceea ce demonstreaza inca o data ca “pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.
Desi persoane diferite, personajul politic este acelasi : caracterizat prin inconsecventa si lipsa de loialitate fata de oameni si fata de idei.
De ce sustine dreapta astfel de candidati, cu vulnerabilitati ? Pe de o parte pentru ca electoratul este inca prizonierul stereotipurilor care asociaza elementele etnice sau un chip imobil cu seriozitatea, iar pe de alta parte candidaturile au legatura cu ceea ce se doreste dupa prezidentiale.
Dorinta lui Basescu de a fi prim-ministru devine din ce in ce mai vizibila. Pentru asta trebuie o majoritate in parlament, relativ usor de obtinut atat timp cat migratia politica nu e interiza, dar si un presedinte dispus sa-l numeasca premier si controlabil in cazul in care are vreo initiativa proprie.
Desi se pune problema gradului de acceptabilitate a populatiei fata de numirea ca premier a lui Basescu, pretextele se gasesc usor, mai ales in actuala conjunctura externa. Se va inventa un pericol si se va induce ideea necesitatii unui personaj puternic, capabil sa se bata “cu rusii”, “coruptii” sau orice alta spaima colectiva.
In concluzie, “batalia” din noiembrie se va da intre cei care-l doresc in continuare pe Traian Basescu in conducerea tarii si cei care-l vor scos din jocul la varf.

(Articol publicat pe site-ul stiripesurse.ro)

Un posibil candidat al USD – la prezidentiale

Apogeul razboiului din USL – urmat probabil de o destramare a Uniunii –a fost atins mai devreme decat era prevazut de catre unii, adica dupa alegerile europarlamentare.
Presati de scorul electoral destul de mic, care le da emotii in privinta clasamentului la alegerile din 25 mai, liberalii au fortat ruperea aliantei, in incercare de a recupera electorat sau de a-l atrage pe cel nehotarat.
Daca PSD a preluat o mare parte dintre cei care votasera PP-DD, PNL nu poate accesa decat voturi din zona de dreapta (a celor care ar vota cu liberalii, dar nu in alianta cu “socialistii”).
Strategia aceasta poate fi benefica pentru partid, pe termen scurt, dar probabil se va dovedi necastigatoare cand se va da votul la prezidentiale.
Daca Antonescu va fi asimilat de catre opinia publica drept un continuator al lui Basescu, sansele lui scad dramatic. Din pacate, el insusi da o mana de ajutor acestei perceptii, preluand de la actualul presedinte mai intai lipsa de predictibilitate, temele, apoi stilul agresiv/amenintator.
Pe langa lupta electorala intre stanga si dreapta, la prezidentiale se va da batalia intre cei pro si cei anti-Basescu (si intreg sistemul construit de catre el). Votul de la referendum nu lasa loc de dubii asupra ponderii electoratului anti-Basescu.
In conditiile ruperii USL, PSD (USD) va fi obligat sa-si desemneze propriul candidat.
Un scenariu care circula de mult pe piata politica il desemneaza pe Tariceanu ca fiind unul dintre posibilii candidati, existand si varianta B – ca o parte din PNL, nemultumita de actiunile lui Crin Antonescu si de iesirea de la guvernare, sa i se alature/sa se alature USD.
Fezabila sau nu, teoretic varianta Tariceanu ar avea avantajul ca atrage nu doar voturile USD, ci si pe ale celor de dreapta, ca ar promova un tip de personaj opus stilului Basescu si mai nou al lui Crin si ca ar demonta argumentul ca PSD “a dat afara” PNL-ul pentru ca dorea un candidat din randul propriului partid.
Evident, acesta este doar una dintre multele ipoteze de lucru, dar merita enuntata.

Articol publicat pe site-ul stiripesurse.ro

Razboi si pace in USL

Intrebarea frecventa a ultimelor luni a fost : cand se rupe USL ?
Aceasta a venit pe fondul disensiunilor dintre cei doi lideri, cauzate de comportamentul uneori greu de inteles al lui Crin Antonescu. Explicatia cea mai simpla a “derapajelor” liberale a fost in legatura cu sansele lui Antonescu la prezidentiale.
S-a presupus ca presedintele liberal, simtindu-se amenintat de un posibil candidat al PSD, a inceput sa caute sprijin in zona celor pe care-i considera pana nu demult adversari (partidele de dreapta si Traian Basescu).
Putina lume a dat atentie sau a gasit o legatura de cauzalitate si cu evolutia PNL-ului.
Partidul National Liberal n-a reusit sa acumuleze puncte de pe urma guvernarii, procentele sale scazand destul de mult in ultimul timp. In plus, nici la nivel parlamentar lucrurile nu stau prea bine.
In prezent, in functie de sondaj, PNL variaza intre pesimistul scor de 14% si optimistul 19-20%.
Antonescu avea de ales intre a-si conserva doar pozitia de prezidentiabil (lucru usor de obtinut printr-un comportament lipsit de ostilitate fata de partenerii din USL), sau de a creste si partidul.
Dupa toate probabilitatile a ales varianta a 2-a, iar pe masura ce alegerile europarlamentare se apropie, actiunile liberalilor in acest sens se intensifica, desi perioada este prea scurta pentru a inregistra salturi semnificative ale formatiunii conduse de catre Crin Antonescu.
Aparenta (sau nu) apropiere de Basescu se datoreaza si faptului ca singurii alegatori pe care poate sa-i (re)atraga sunt dinspre PD-L si restul formatiunilor de opozitie, nu dinspre PSD.
Pe de alta parte si partidele “de dreapta”, in pofida mesajelor publice, au interesul sa-l incurajeze pe Antonescu.
Cei din opozitie sunt constienti ca n-au nicio sansa, indiferent de multiplii candidati lansati, sa tina piept unui candidat puternic al USL.
Au insa o sansa, sustinand un candidat al PNL, sa aiba un presedinte macar favorabil, ca recompensa pentru sprijinul din turul doi.
Pana una-alta, liberalii par a avea o agenda proprie atat in guvern, cat mai ales in Parlament.
In aceste conditii, alegerile euroarlamentare ar putea fi urmate de o rupere a USL.

P.S. Basescu se arata ingrijorat de soarta Uniunii. Probabil e sincer. Cu un PNL in opozitie si cu un Crin Antonescu in plin avant oratoric, mult sperata crestere in sondaje a PMP devine o iluzie.

Articol publicat si pe site-ul stiripesurse.ro

Carui electorat i se adreseaza Crin Antonescu ?

Zilele trecute Victor Ponta spunea despre Crin Antonescu ca ”este intr-o poziție dificila” si ca il intelege, „pentru ca nu poti sa fi candidat la prezidentiale daca nu critici Guvernul”.
De asemenea, Victor Ponta amintea ca si Mircea Geoana a folosit aceeasi strategie in 2009, cand ataca guvernul PSD-PDL.
Premierul are dreptate cand vorbeste despre strategie, dar aici se termina asemanarile dintre ce face acum Crin Antonescu si calculele electorale ale lui Mircea Geoana.
Geoana a inceput mai tarziu jocul de-a opozitia de la putere (chiar in anul alegerilor prezidentiale) si – foarte important – o facea impotriva unui guvern cu un premier girat de Traian Basescu, cel care deja atragea ura populara, dupa un mandat dezastruos. Lumea se saturase de Basescu si de acolitii sai, ceea ce nu-i cazul acum, ba dimpotriva. Toate sondajele de opinie indica un grad mare de incredere atat in guvern, cat si in premierul Victor Ponta.
O alta motivatie a strategiei lui Geoana a fost necesitatea capacitarii propriul electorat, unul radical anti-Basescu (daca nu-l votau proprii membrii, era cu atat mai greu de crezut ca l-ar vota altii). Ceea ce iarasi nu se aplica acum. Electoratul liberal (si potentialii votanti ai lui Crin Antonescu) nu antipatizeaza PSD-ul mai mult decat pe Traian Basescu.
In mod normal C. Antonescu nu avea nevoie de o astfel de abordare, sau in niciun caz una atat de agresiva. Voturile electoratului USL, in conditiile in care s-au pastrat relativ constante ca numar, ar fi trebuit sa-i fie suficiente, fara sa fie nevoit sa se joace de-a opozitia.
Daca totusi presedintele PNL recurge la aceasta strategie, concluzia e simpla : se adreseaza altui electorat (unul anti-PSD, in special), cu riscul asumat de a pierde voturile colegilor de Uniune, sau chiar de a rupe alianta cu social-democratii.
Motivatiile pot fi doua : ori stie ca USL nu va rezista (pentru ca PSD va propune un candidat), ori nu-si doreste sa reziste.
In cazul primei ipoteze :
– Antonescu este convins sau are impresia ca PSD va avea propriul candidat la prezidentiale, asa ca incearca sa atraga voturile din zona PDL/partidelor de “dreapta” (de aici si mesajele tot mai agresive la adresa guvernului condus de Victor Ponta si mult diminuate la adresa lui Basescu) si a celor care nu-i voteaza pe social-democrati.
Ipoteza a 2-a :
– Crin Antonescu isi doreste oricum sa mearga pe varianta unei sustineri exclusiv din zona de dreapta. In acest sens isi poate negocia sustinerea in turul II si avansa promisiunea desemnarii unui alt premier/o noua majoritate, imediat dupa castigarea mandatului.
In ambele variante, liderul PNL isi propune sa obtina voturile electoratului liberal si in plus, cu ajutorul celorlalti votanti de dreapta, sa obtina un scor suficient de mare incat sa-l invinga pe candidatul stangii.
Marele pericol este ca acesta “matematica” sa nu fie reala.
Sunt din ce in ce mai dese opiniile celor care afirma ca Antonescu a incheiat un pact cu Traian Basescu. Unele insinuari vin si dinspre tabara cotrocenista, vorbindu-se chiar despre o intelegere de tip Antonescu presedinte, Basescu premier.
Simultan, Victor Ponta este – atat prin actiunile si prin mesajele sale, cat si prin atacurile lansate de presedinte – “fixat” ca principalul adversar al lui Basescu, poate singurul acum, desi luni de zile s-a incercat acreditarea unei idei de “colaborationism”, pornind de la celebrul pact de coabitare.
Daca aceste afirmatii vor fi suficient de des repetate incat sa creeze convingeri in randul electorilor, sau el insusi va da impresia unei apropieri de tabara presedintelui (fie si doar prin mesaje interpretabile), Antonescu este in pericol de a pierde pe langa voturile pesedistilor si pe cele ale votantilor liberali care nu-l simpatizeaza pe Traian Basescu.
Crin Antonescu ar trebui sa aiba grija sa nu indeparteze si o parte din electoratul liberal, pe langa cel al PSD-ului.

Articol publicat si pesurse.ro