Intrebare pentru Basescu, de dragul teoriei : in ipoteza ca a) Miscarea Populara va capata forma unei aliante electorale si b) ca vizeaza ea insasi sa obtina 50+1 ( nu mai conteaza cum 
), presedintele isi mentine punctul de vedere ca nu i-ar numi premier acesteia, pentru ca “nu asa prevede Constitutia” – ci ar invita la dialog toate fortele politice ?
Unii au scaun la cap, altii – votantii lui Basescu – au … galeata la cap Probabil le da mintea pe-afara si le trebuie spatiu suplimentar de depozitare…
Vorbind despre contextul politic, abuzurile Puterii si fraudele pedelistilor la alegerile partiale din Neamt si Baia Mare , un prieten mi-a recomandat “Hanibal” – de Eugen Jebeleanu. Lucru pentru care ii multumesc.
“Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
si elefantii
si labele lor sfaramand vertebrele
acestor Alpi albiti de spaima.
Calca, de- abia sa se auda, peste stanci
si s’auzea in luna, si
nimeni nu mai vazuse trambitele
de piatra ondulanda ale acestor fiare.
Si n’au invins.”
Criza mondiala.
Indiferent de masurile luate, iesirea din criza actuala va fi lenta si se va intinde ea insasi pe un nr. de ani (min. 1-2).
Nu-i ca si cand deschizi usa sa intre-un val de aer rece intr-o camera supraincalzita si – cand te racoresti – poti s-o inchizi brusc si atmosfera initiala revine (un pic mai confortabila, chiar).
Asistam la schimbari coordonate de filosofii financiar-bugetare si de gestionare a resurselor (inclusiv umane/de forta de m-ca). Se vor naste alte ierarhii, prioritati, centre de putere si monede de influenta mondiala.
Se iese dintr-un flower power global. Se va trece dintr-o epoca de Woodstock economic intr-una de Amish (nu in sensul de izolare sau piosenie, ci de oarecare ponderare si mai ales constrangere de aplicare unitara a unor norme; ghidul religios va fi scris de corporatii).
Nu pare a se mai incuraja schimbarea de lideri (a celor care-au dus tarile de rapa). Mai degraba acestia sunt transformati in personaje captive si tinuti pentru a adopta masurile croite in exterior. Pe plan mondial se umbla cu forma de cozonac la purtator. Iar popoarele se toarna-n ea si se coc la foc mic.
Criza la noi.
Basescu si Boc profita din plin sa-si justifice masurile viitoare prin “prudenta” impusa de criza mondiala (la fel au procedat si cu taierile).
Unii au tendinta de a considera masurile (nu neaparat modul de aplicare a lor) oarecum juste, sau macar inevitabile/necesare.
Mediatizarea intensa a ceea ce se petrece in Grecia, Anglia, Spania, Portugalia sau SUA nu face decat sa accentueze acesta senzatie.
S-au conturat si suprapus cele doua tipuri de justificari : interna si externa. Deja clasicelor (si total nefondatelor) : “bine ca scapam (noi, privatii) de povara bugetarilor astora care nu fac nimic”, “da’ de ce sa tin eu in spate (corporatist, privat oarecare) toti mosii si bugetarii ? Bine le face !”, “lasa dom’ne, ca medicii nu sunt buni de nimic, bine ca le mai taie apetitul pentru spaga” etc., etc., li se adauga : “vezi ? Puteam ajunge ca Grecia !” sau “uite dom’ne, ca si SUA strange cureaua!”
De aceea, cand s-au luat masurile la noi, ele au fost considerate, de catre unii, oarecum corecte sau de ne-evitat. Iar contextul international amplifica acesta impresie.
Acesti oameni fac o greseala imensa.
O economie nu poate functiona decat pe principiul vaselor communicate si cel al interdependentei.
Boc obtureaza niste canale si le lasa asa. Nu creaza supape sau alte canale, functionale, in loc. Doar taie si distruge.
Boc a creat ghetouri sociale. Unor categorii intregi (bugetari, pensionari etc.) li s-au ridicat garduri de sarma ghimpata de jur-imprejur si sunt lasate sa moara de foame in aceste enclave. Astea sunt, repet, ghetouri pentru categorii sociale. Stai in ele si crapi. In loc sa le diminueze, le alimenteaza in permanenta cu carne proaspata. Le mareste.
Aceasta stare de fapt trebuie schimbata anul viitor, la alegeri. USL nu promite – nici n-are avea cum – rezolvarea peste noapte a problemelor economice. Dar o viziune coerenta si corecta poate intai repara erorile nascute din tupeu si nestiinta ale actualei guvernari, iar apoi revitaliza o economie pusa, acum, pe butuci. Si, mai ales, poate reda demnitatea oamenilor.
O excelenta analiza a colegului liberal Codrin Scutaru.
Eu as adauga :
UNPR nu are cum sa existe (macar) in constiinta publica din cauza a trei aspecte :
a) nu are membri
- a reusit sa activeze doar niste nuclee ale cadrelor in retragere, iar in judete majoritatea organizatiilor au numita conducerea – pentru a se putea constitui juridic filialele, cu stampila, sediu etc. – dar liderii locali nu conduc pe nimeni. Nu exista membri. Simpatizanti nici atat.
Primarii pe care i-au cooptat sunt de tipul “o sa…” (deocamdata mai mult decat sa semneze o adeziune si sa promita o candidatura, n-au ce face). Trecand la UNPR din motive ultra-pragmatice/personale, nu pot disloca si masele de electori, hotarati sa le dea votul.
Pot cel mult sa-si oblige – prin parghiile administrative – micile comunitati locale sa-si exprime o optiune pro-UNPR. Dar aceste fenomene vor fi de tip focar, punctual.
b) spre deosebire de alte partide, care raspund unor nevoi/asteptari ale electoratului (chiar rudimentare; a se vedea PP), UNPR neavand nici lideri, nici doctrina, nici idei revolutionare, nu starneste emotii, dorinte, simpatii.
Nu exista un nucleu dur, ramas pe baricade orice s-ar intampla.
c) nu au expunere mediatica, generatoare de notorietate. Aceasta, uneori, poate “salta” un partid macar prin prestatia televizata a liderilor, prin obisnuirea publicului cu ideea ca un partid conteaza si e ascultat.
Nici prezenta UNPR in guvern nu ii ajuta, mai ales ca activitatea lui Oprea e legata (in perceptia maselor) de taierile de pensii.
d) nu au idei “revolutionare” sau le-or avea, dar n-au trecut sticla/n-au spart bariera comunicationala.
Macar in cazul DD toata lumea stie de “desfiintarea impozitelor si taxelor” sau de “arestarea coruptilor”. Promisiuni halucinante, dar au fost auzite si crezute de cativa. Acest simplu fapt – receptarea, ii aduce lui Dan diaconescu niste simpatizanti.
Se pune intrebarea, legitima de altfel, de ce PD-L – aflat el insusi intr-un colaps electoral – incurajeaza/intretine umflarea altor partide (macar in sondaje), in conditiile in care va trage din greu sa-si asigure propriile procente (adica, mai pe romaneste, sa-si “completeze” propriile buletine de vot).
Raspunsurile sunt simple :
- punctual si foarte pragmatic, aceste “pungi” (UNPR, PP) sunt utile deturnarii de procente de la USL. Le iei, dar trebuie sa ai si unde sa le adaugi. Nu poti sa dai brusc PD-L cu 40%, sau UDMR cu 15% (ca sa-ti iasa, dupa ce furi masiv puncte de la USL, 100%)
- PD-L are nevoie sa justifice, la rezultate, voturile aparute brusc. Daca intra in vot cu 19% si iese cu 35%, e necredibil. Are nevoie deci de canale adjuvante pentru colectare. Le reuneste (inglobeaza) imediat dupa
- reuseste sa pacaleasca un mic procent din electorat, dandu-i iluzia ca nu voteaza PD-L, ci pe unii care-l critica. Sunt acei electori care n-ar vota in veci cu USL, dar au retineri si fata de PD-L. Atunci se construieste iluzia frondei – prin aparitia PP, UNPR etc.
