Criza mondiala.
Indiferent de masurile luate, iesirea din criza actuala va fi lenta si se va intinde ea insasi pe un nr. de ani (min. 1-2).
Nu-i ca si cand deschizi usa sa intre-un val de aer rece intr-o camera supraincalzita si – cand te racoresti – poti s-o inchizi brusc si atmosfera initiala revine (un pic mai confortabila, chiar).
Asistam la schimbari coordonate de filosofii financiar-bugetare si de gestionare a resurselor (inclusiv umane/de forta de m-ca). Se vor naste alte ierarhii, prioritati, centre de putere si monede de influenta mondiala.
Se iese dintr-un flower power global. Se va trece dintr-o epoca de Woodstock economic intr-una de Amish (nu in sensul de izolare sau piosenie, ci de oarecare ponderare si mai ales constrangere de aplicare unitara a unor norme; ghidul religios va fi scris de corporatii).
Nu pare a se mai incuraja schimbarea de lideri (a celor care-au dus tarile de rapa). Mai degraba acestia sunt transformati in personaje captive si tinuti pentru a adopta masurile croite in exterior. Pe plan mondial se umbla cu forma de cozonac la purtator. Iar popoarele se toarna-n ea si se coc la foc mic.
Criza la noi.
Basescu si Boc profita din plin sa-si justifice masurile viitoare prin “prudenta” impusa de criza mondiala (la fel au procedat si cu taierile).
Unii au tendinta de a considera masurile (nu neaparat modul de aplicare a lor) oarecum juste, sau macar inevitabile/necesare.
Mediatizarea intensa a ceea ce se petrece in Grecia, Anglia, Spania, Portugalia sau SUA nu face decat sa accentueze acesta senzatie.
S-au conturat si suprapus cele doua tipuri de justificari : interna si externa. Deja clasicelor (si total nefondatelor) : “bine ca scapam (noi, privatii) de povara bugetarilor astora care nu fac nimic”, “da’ de ce sa tin eu in spate (corporatist, privat oarecare) toti mosii si bugetarii ? Bine le face !”, “lasa dom’ne, ca medicii nu sunt buni de nimic, bine ca le mai taie apetitul pentru spaga” etc., etc., li se adauga : “vezi ? Puteam ajunge ca Grecia !” sau “uite dom’ne, ca si SUA strange cureaua!”
De aceea, cand s-au luat masurile la noi, ele au fost considerate, de catre unii, oarecum corecte sau de ne-evitat. Iar contextul international amplifica acesta impresie.
Acesti oameni fac o greseala imensa.
O economie nu poate functiona decat pe principiul vaselor communicate si cel al interdependentei.
Boc obtureaza niste canale si le lasa asa. Nu creaza supape sau alte canale, functionale, in loc. Doar taie si distruge.
Boc a creat ghetouri sociale. Unor categorii intregi (bugetari, pensionari etc.) li s-au ridicat garduri de sarma ghimpata de jur-imprejur si sunt lasate sa moara de foame in aceste enclave. Astea sunt, repet, ghetouri pentru categorii sociale. Stai in ele si crapi. In loc sa le diminueze, le alimenteaza in permanenta cu carne proaspata. Le mareste.
Aceasta stare de fapt trebuie schimbata anul viitor, la alegeri. USL nu promite – nici n-are avea cum – rezolvarea peste noapte a problemelor economice. Dar o viziune coerenta si corecta poate intai repara erorile nascute din tupeu si nestiinta ale actualei guvernari, iar apoi revitaliza o economie pusa, acum, pe butuci. Si, mai ales, poate reda demnitatea oamenilor.